Iubite, vreau să te răpesc
de la duminica-ţi trăită,
de la grădini ce nu mai cresc,
de la rugina poleită,
ca să te smulg din cercu-nchis
tot mai restrâns în diametru,
din noaptea pernei fără vis
şi univers lipsit de centru.
Să poţi apoi să mă răpeşti
din labirintu-mi fără muguri,
cunună-n dor să-mi împleteşti-
ocrotitoare de amurguri,
să mă înlături din destin,
ce-i cu arpa-ntemniţată,
cu strugurele fără vin
şi sarea pe obraz turnată.
Şi cu trofeul TU şi EU
să compunem poveste nouă
din flori de mai, din curcubeu
şi doi nebuni desculţi prin rouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu