* file de speranţă

Culeg singurătatea ta pe filă
şi o încui cu lacătul din şoaptă
distanţa-mpăturind, milă cu milă
rupând în două vara noastră coaptă.

Dar zorii vin, muşcând flămânzi din lună
şi îmi răpesc povestea încă crudă,
în poartă orizontul îmi adună
lăsându-se pe braţu-mi toamnă udă.

Întemniţaţi în miezul din orbite
acoperim speranţa cu amurguri
şi genele în aşteptări înfipte
se lasă peste visele din muguri.

Clădesc cetăţi de file pe tristeţe
plecându-mi gura arsă spre vocale
să ne-nflorească soarele pe feţe,
să înfăşăm dorinţa în petale.