Iubitule, s-a stins azi un poet
şi ne-a lăsat o ultimă povaţă
cu-o rimă mută-n fila de caiet:
-atât de trecători suntem prin viaţă...
Amurgul ne pândeşte chiar pe stea
săraci de ani, sau pricopsiţi cu zile,
prea timpuriu în carnea ei ne ia
ţărâna adunată în movile.
Ne prinde cu atâtea datorii
acel final, ce parcă n-o să vină...
în faţa-i chiar cărunţi suntem copii
şi primăvara-n suflet mai suspină.
Cu noi odată visele se sting,
iubite, vom pleca fără iertare
de vom ucide doruri ce ne-nving,
dar le-mbrăcăm în giulgiuri de uitare.
Ne-a mai rămas o zdreanţă dintr-un veac
şi o iubire încă netrăită,
grăbeşte-te, iubitule pribeag,
azi mai suntem, azi vreau să-ţi fiu iubită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu